Dilema 1: Depunerea unei cereri de prelungire de timp – Răspuns

 

La depunerea cererii, dumneavoastră daţi o declaraţie privind perioada de timp suplimentară de care are nevoie societatea dumneavoastră. Perioada de timp suplimentară care vi se acordă va avea şi o consecinţă financiară (constând fie în valoarea daunelor contractuale prestabilite plătibile, fie în valoarea plăţilor suplimentare acordate). Poate constitui o infracţiune să daţi o declaraţie despre care ştiţi că e falsă sau probabil falsă, sau despre care nu credeţi sincer că este adevărată, pentru a obţine un avantaj financiar, în favoarea dumneavoastră sau a altei persoane sau organizaţii. Dumneavoastră ştiţi că ar însemna să daţi o declaraţie falsă dacă afirmaţi că întârzierea de 30 de zile cauzată de furnizor a fost provocată de  beneficiarul proiectului. În plus, nu sunteţi sigur ce anume a provocat celelalte 40 de zile de întârziere. În timp ce este posibil ca aceasta să fi fost cauzată de beneficiarul proiectului, sunteţi conştient totuşi că ele s-ar fi putut datora şi furnizorului, sau altor cauze. Prin urmare, nu credeţi sincer că este adevărat atunci când afirmaţi că aceste 40 de zile de întârziere au fost provocate de beneficiarul proiectului. În consecinţă, dacă depuneţi această cerere beneficiarului, pretinzând că v-a produs o întârziere de 100 de zile, atunci dumneavoastră personal şi societatea dumneavoastră puteţi fi consideraţi vinovaţi de fraudă.

 

Abordarea corectă şi sigură a acestei probleme presupune să declaraţi întotdeauna într-o cerere numai ceea ce credeţi sincer că este adevărat, şi să recunoaşteţi aspectele incerte. Dacă în cererea dumneavoastră faceţi o greşeală cu bună credinţă, este improbabil ca aceasta să fie considerată infracţiune. Astfel, dacă, de exemplu, aţi crezut sincer că 30 de zile de întârziere se datorează beneficiarului de proiect, dar s-a dovedit că aţi făcut o greşeală şi că au fost numai 25 de zile, aceasta va fi o greşeală de bună credinţă, iar nu un act infracţional. Prin urmare, ar trebui să afirmaţi în cerere că cele 30 de zile de întârziere sunt cauzate de beneficiar şi că recunoaşteţi că alte 30 de zile constituie răspunderea societăţii dumneavoastră. Felul cum veţi gestiona celelalte 40 de zile rămase depinde de legile în vigoare, precum şi de termenii contractului. În mod ideal, ar trebui să existe un mecanism de împărţire a celor 40 de zile, pe o bază onestă şi rezonabilă, sau un judecător, ca parte  terţă să împartă răspunderea. Dacă contractul prevede acordarea unei prelungiri numai dacă antreprenorul poate demonstra efectiv care este cauza întârzierii, aceasta înseamnă că antreprenorul va purta răspunderea şi pentru cele 40 de zile rămase. Pare o concluzie nedreaptă, dar asta depinde de ce au convenit părţile în contract. Dumneavoastră nu trebuie să încercaţi o corectare a efectelor contractuale stabilite (chiar dacă acestea vi se par nedrepte) prin săvârşirea unui act infracţional.

 

Această sugestie de abordare poate să nu fie cea mai profitabilă pe termen scurt din punct de vedere comercial, dar este cea mai morală şi vă fereşte de atragerea răspunderii pentru săvârşirea unor fapte infracţionale.