Cum devine o organizaţie pasibilă de răspundere penală în cazuri de corupţie?

 

În multe jurisdicţii, societăţile comerciale pot fi considerate pasibile de răspundere penală pentru săvârşirea unor infracţiuni. Această răspundere poate apărea într-un număr de feluri, incluzând:

 

• Prin acţiuni ale funcţionarilor sau angajaţilor societăţii. Unei societăţi i se poate angaja răspunderea penală prin fapta coruptă a unui funcţionar sau angajat al acesteia, dacă acesta a acţionat în timpul desfăşurării serviciului său. Prin urmare, dacă un angajat responsabil, în numele societăţii, cu pregătirea evidenţelor lucrărilor efectuate depune la o altă organizaţie o evidenţă falsă a lucrărilor, pentru a susţine cererea de plată a societăţii sale, atunci societatea (ca şi angajatul în cauză) pot fi vinovaţi de fraudă. Sau, dacă un director al unei societăţi se hotărăşte să ofere mită într-un fapt legat de activitatea societăţii sale, atunci aceasta (ca şi directorul), se va face vinovată de mituire.

 

• Prin acţiuni ale agenţilor societăţii. Unei societăţi i se poate angaja răspunderea penală prin fapta coruptă a unui funcţionar sau organizaţii, numiţi să acţioneze în numele societăţii, şi atunci când fapta coruptă este comisă în decursul respectivei numiri. De exemplu, acest lucru se poate produce dacă un agent numit de societate plăteşte mită unui terţ, pentru ca terţul să-i atribuie un contract societăţii.

 

• Prin acţiuni ale societăţilor conexe sau ale partenerilor de afaceri. O societate poate fi răspunzătoare de un act de corupţie săvârşit de o filială sau societate asociată, de un partener de societate mixtă sau consorţiu, de un subantreprenor sau furnizor, atunci când actul de corupţie aduce beneficii activităţii societăţii respective. Răspunderea apare în mod efectiv atunci când societatea a autorizat, aprobat, scuzat sau închis ochii deliberat la săvârşirea faptei de corupţie. De exemplu, acest lucru se poate produce dacă un subantreprenor desemnat de societate plăteşte mită unui terţ pentru ca acesta să atribuie un contract societăţii (având ca rezultat şi atribuirea unui contract de subantrepriză subantreprenorului respectiv).

 

Orbirea voluntară (sau „închiderea ochilor") se produce atunci când o persoană cu autoritate (cum ar fi directorul unei societăţi) bănuieşte că există un risc de corupţie legat de tranzacţiile în care este implicată societatea, dar evită în mod deliberat să facă cercetări şi să ia măsuri rezonabile de prevenire. În astfel de situaţii, chiar dacă directorului nu i s-a spus în mod expres că, de exemplu, un partener de afaceri plăteşte o mită de care va beneficia şi societatea sa, o instanţă judecătorească poate deduce că directorul trebuie să fi ştiut despre mituire. Această deducţie se poate face atunci când există circumstanţele probabile ca directorul să fi fost avertizat (de exemplu, când un comision de agenţie este disproporţionat de mare faţă de natura legitimă a serviciilor pe care agentul urmează să le ofere). Este, prin urmare, important ca directorii să facă cercetările corespunzătoare atunci când suspectează săvârşirea unor fapte de corupţie, sau riscul săvârşirii acestora în raport cu activitatea societăţilor lor, şi să ia toate măsurile rezonabile pentru a preveni sau opri corupţia. Dacă nu reuşesc să facă acest lucru, inacţiunea lor îi poate face atât pe ei, cât şi societăţile pe care le conduc, răspunzători în faţa legii.