Cum poate fi angajată răspunderea individuală pentru fapte de corupţie?

 

Natura exactă şi gradul de răspundere penală vor depinde de legislaţia din ţara respectivă. Totuşi, principiile prezentate mai jos se aplică într-un număr mare de jurisdicţii.

 

Se poate angaja răspunderea penală individuală pentru fapte de corupţie, după cum urmează: 

 

• Persoanelor direct implicate: O persoană direct implicată în săvârşirea unei fapte de corupţie poate fi făcută răspunzătoare pentru infracţiunea săvârşită.

 

• Persoanelor indirect implicate: O persoană poate fi răspunzătoare penal pentru săvârşirea unei infracţiuni de corupţie şi dacă este indirect implicată în comiterea acesteia. De exemplu, o persoană se poate face vinovată dacă a folosit o altă persoană sau organizaţia însăşi, pentru a săvârşi fapta de corupţie în numele său.

 

• Persoanelor cu autoritate: O persoană cu autoritate, precum un director executiv, director financiar sau comercial, pot fi răspunzători pentru o infracţiune de corupţie chiar dacă nu au fost direct implicaţi în săvârşirea infracţiunii, dar fie au autorizat în mod expres săvârşirea ei sau a acelui tip de infracţiune în general, fie au fost informaţi despre aceasta şi au consimţit sau au ignorat cu bună-ştiinţă săvârşirea ei. O astfel de răspundere îi poate fi atribuită, de exemplu, unui director executiv care bănuieşte că angajaţii societăţii dau mită în cadrul unui proiect, dar nu ia nici o măsură pentru a-i împiedica să procedeze astfel.

 

• Ajutoarelor şi complicilor: O persoană poate fi, de asemenea, răspunzătoare penal pentru complicitate (sau o infracţiunea echivalentă), dacă a ajutat sau a asistat la săvârşirea unei infracţiuni de corupţie. De exemplu, un avocat care redactează un contract prin care se documentează sau se ascunde un act de corupţie, sau un contabil care introduce o plată coruptă în registrele contabile.

 

Intenţia: Pentru a fi răspunzător penal într-o infracţiune de corupţie, este necesară în mod normal intenţia de a săvârşi infracţiunea. În cazul mituirii, acest lucru înseamnă, în mod normal, că aţi cunoscut circumstanţele producerii actului de corupţie sau că aţi închis ochii deliberat la acestea. Puteţi fi răspunzător pentru acte de fraudă dacă daţi o declaraţie verbală sau scrisă despre care nu credeţi sincer că este adevărată. Diferitele jurisdicţii vor aplica nivele diferite pentru a verifica gradul legiferat al intenţiei sau al cunoaşterii situaţiei respective.

Scuze ineficiente: Uneori oamenii cred în mod eronat că următoarele circumstanţe îi absolvă de vina de a fi săvârşit o infracţiune. Totuşi, unei persoane i se poate angaja răspunderea chiar dacă:

• Nu a fost conştientă că activitatea săvârşită constituie o infracţiune.

• Nu a obţinut sau nu a dorit să obţină nici un câştig personal din acea activitate.

• Nu a dat sau luat mită personal, ci mita a fost oferită sau primită prin intermediul unei alte persoane, de exemplu agent, filială, partener într-o societate mixtă, prieten, soţ/soţie sau alt terţ.

• Nu a săvârşit personal nici o fraudă, ci aceasta a fost comisă prin intermediul unei alte persoane.

• A urmat instrucţiunile unui superior din cadrul organizaţiei.

• A crezut că acţiunile sale erau în interesul angajatorului.

• Au existat ameninţări la adresa sa, cu consecinţe negative, pentru a săvârşi infracţiunea (cu excepţia ameninţărilor fizice iminente, în condiţii de teroare).

• Mita sau activitatea frauduloasă nu au implicat bani, ci oferirea unui avantaj nebănesc, de exemplu, a unui contract pentru viitor, vacanţe, bijuterii sau unui alt cadou.

• Persoana căreia i s-a oferit sau care a primit mita nu a acţionat în modul în care avea intenţia, când a primit banii.

• S-a oferit mită, dar ea nu a fost efectiv plătită.

• Valoarea mitei a fost mai mică decât daunele financiare ce ar fi putut rezulta din neplătirea acesteia.

• Practica ce a constituit o infracţiune era folosită pe scară largă şi considerată o practică de afaceri obişnuită.

• Comportamentul care a constituit infracţiunea a fost considerat necesar pentru ca societatea să rămână competitivă. 

• Infracţiunea nu a avut succes (în acest caz, persoana tot s-ar putea face vinovată de tentativă de săvârşire a infracţiunii).