Corupţie voluntară sau impusă?

 

În unele cazuri, practica corupţiei poate fi un act voluntar, săvârşit de partea în cauză cu intenţia deliberată de a câştiga un avantaj împotriva concurenţei sau pentru a obţine o compensaţie suplimentară nejustificată.

 

Totuşi, în alte cazuri, practica coruptă poate fi asumată pentru a „echilibra câmpul de joc”. De exemplu, un antreprenor se poate simţi obligat să ofere mită, în timpul unei licitaţii, dacă crede că şi concurenţii săi vor face acelaşi lucru. Un antreprenor poate simţi că este necesar să exagereze o cerere de plată în mod artificial dacă crede că beneficiarul proiectului va reduce automat şi nejustificat pretenţiile antreprenorului, sau că va emite contrapretenţii artificiale împotriva acestuia.

 

În unele situaţii, se poate extorca o sumă de bani de la un plătitor. De exemplu, un antreprenor poate fi informat că, dacă nu plăteşte mită, nu i se va face o plată cuvenită sau nu va primi un certificat sau permis la care are oricum dreptul.

 

Unele infracţiuni sunt săvârşite din credinţa greşită că practici de genul exagerării valorii cererilor sau reţinerea incorectă a unei plăţi sunt obişnuite în afaceri şi că ele nu constituie infracţiuni.

 

Totuşi, fie că participarea dumneavoastră este voluntară sau forţată, probabil că tot veţi fi vinovat de săvârşirea unei infracţiuni şi, dacă nu v-aţi temut pentru pierderea vieţii dv. sau vătămarea corporală iminentă, veţi avea foarte puţin probabil argumente susţinute care să vă apere de aceste acuzaţii.