Frauda

 

Frauda se produce, de regulă, atunci când o persoană dă declaraţii false într-un mod lipsit de onestitate, pentru a câştiga unele avantaje financiare sau de altă natură, sau pentru a provoca o pierdere unei alte persoane. În acest caz, o persoană se comportă „necinstit” dacă dă declaraţii ştiind că ceea ce spune este sau ar putea fi neadevărat sau înşelător.

 

Exemplu (1): Dumneavoastră, fiind unul din inginerii controlori de cantităţi şi costuri ai societăţii dumneavoastră, primiţi instrucţiuni de la un senior manager al societăţii ca să falsificaţi nişte rapoarte privind cantităţile de materiale care v-au fost livrate şi instalate în cadrul unui proiect. Dumneavoastră faceţi acest lucru, iar rapoartele sunt înmânate proprietarului de proiect, ca documente doveditoare în sprijinul unei facturi false. În acest caz, dumneavoastră, directorul societăţii şi societatea puteţi fi consideraţi vinovaţi de fraudă.

Exemplu (2): Ca inginer controlor de cantităţi şi costuri în cadrul societăţii dumneavoastră, credeţi că aceasta are dreptul la o plată pentru abatere de la proiectul iniţial. Credeţi că suma datorată ar fi în jur de 50.000 £. Vi se cere să depuneţi foi de prezenţă şi dovezi ale activităţii, care să vă susţină cererea. Totuşi, dumneavoastră nu aveţi timp să evaluaţi valoarea exactă a cererii şi să vă asiguraţi că dovezile sunt corecte şi că ele sprijină în mod corect cererea. Totuşi, depuneţi o cerere de 50.000 £ şi daţi o declaraţie că documentaţia lucrărilor efectuate de dumneavoastră susţine cererea. În acest caz, puteţi fi considerat vinovat de fraudă, pentru că aţi depus o cerere şi documente de sprijin despre care aţi ştiut că ar putea fi neadevărate.

 

Mituirea şi frauda merg deseori mână în mână.

 

Exemplu (3): Dumneavoastră, ca director de proiect, aprobaţi depunerea unei cereri de bani supradimensionate către o altă societate. (Aceasta este o infracţiune de fraudă.) Îl mituiţi pe inginerul proiectului din cealaltă societate să vă aprobe cererea. (Aceasta este o infracţiune de mituire.) Dumneavoastră şi societatea dumneavoastră puteţi fi consideraţi vinovaţi de dare de mită şi fraudă. Inginerul proiectului poate fi considerat vinovat de luare de mită.

 

Exemplu (4): Ca director comercial, plătiţi o mită, prin intermediul unui agent, unui responsabil cu achiziţiile, pentru a vă asigura că societatea dumneavoastră câştigă un contract. Mita este acceptată. (Aceasta este infracţiunea de mituire). Câştigarea contractului este apoi prezentată ca fiind obţinută în mod cinstit şi corespunzător, printr-o licitare competitivă. (Aceasta este infracţiunea de fraudă.). Dumneavoastră, societatea dumneavoastră şi responsabilul cu achiziţiile al celeilalte societăţi puteţi fi consideraţi vinovaţi de dare/luare de mită şi fraudă.

 

Frauda de proiect este o problemă semnificativă. Deşi mituirea are, de regulă, un profil public mai pregnant, cheltuielile financiare inutile din cadrul unui proiect, realizate din cauza unor practici frauduloase, sunt mult mai mari decât cele atribuite exclusiv mitei. Frauda de proiect poate apărea de-a lungul întregului ciclu al proiectului.

 

Frauda de cerere este o formă obişnuită a fraudei de proiect. Un antreprenor poate depune o cerere de bani conform contractului, către beneficiarul proiectului, iar directorul antreprenorului răspunzător pentru cerere ştie că aceasta este falsă sau exagerată, sau are îndoieli că ar fi adevărată. De exemplu, antreprenorul poate oferi motive false ca să-şi susţină cererea, sau poate fabrica sau falsifica dovezi în sprijinul aceleiaşi cereri. Mulţi oameni cred în mod greşit că depunerea unor cereri umflate sau dovezile false reprezintă o parte legitimă a afacerii, sau că este justificat să procedeze astfel pentru că şi cealaltă parte recurge, probabil, la aceleaşi tactici. De fapt, este foarte probabil să avem de-a face în astfel de cazuri cu infracţiunea de fraudă. Însă frauda de cerere funcţionează în mod evident de ambele părţi ale unei structuri contractuale. De exemplu, un proprietar de proiect ar săvârşi o fraudă împotriva antreprenorului dacă ar şti că cererea de plată a acestuia era valabilă, dar primul a invocat motive false de a-i refuza plata cuvenită.