Extorcarea de bani

 

Extorcarea este o formă de şantaj, în care unul din participanţi îl ameninţă pe altul că va suporta consecinţe nedorite dacă cel ameninţat nu va da curs solicitărilor celuilalt. Extorcarea se face, de regulă, pentru obţinerea unor sume de bani. În unele ţări, extorcarea de bani este considerată infracţiune de mituire (prin aspectul de „cerere” a mitei). Alte ţări o clasifică drept o infracţiune separată.

 

Exemplu: Un funcţionar vamal vă spune că nu veţi obţine permisiunea de trecere pentru echipamentele sau materialele societăţii dumneavoastră (şi la care societatea dumneavoastră are dreptul) până nu veţi da mită. Dumneavoastră refuzaţi. În acest caz, funcţionarul poate fi considerat vinovat de extorcare de bani. Dumneavoastră nu vă faceţi vinovat de săvârşirea nici unei infracţiuni.

 

Răspunderea părţii care face plata sumelor extorcate: Dacă victima extorcării plăteşte conform cererii, atunci şi aceasta poate fi considerată vinovată de mituire sau de infracţiunea de efectuare a unei plăţi de facilitare.

Exemplu: Un funcţionar vamal vă spune că nu veţi obţine permisiunea de trecere pentru echipamentele sau materialele societăţii dumneavoastră (şi la care societatea dumneavoastră are oricum dreptul) până nu veţi da mită. Dumneavoastră discutaţi această situaţie cu un director al societăţii în care lucraţi. Acesta vă instruieşte să plătiţi mita, iar dumneavoastră faceţi acest lucru. În acest caz, dumneavoastră, directorul societăţii şi societatea dumneavoastră veţi fi consideraţi vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de dare de mită sau plată de facilitare, în timp ce funcţionarul respectiv poate fi considerat vinovat de extorcare de bani şi/sau luare de mită sau de infracţiunea de efectuare a unor plăţi de facilitare.

 

Argument ce poate fi folosit în apărarea părţii care face plata sumei extorcate: Dacă cineva face plata unei sume de bani extorcate, pentru că s-a simţit ameninţat cu moartea sau cu vătămarea corporală iminentă, atunci acesta va fi un argument în apărarea sa în multe ţări, împotriva acuzaţiei de dare de mită.

Exemplu: Un poliţist cu mitralieră se comportă agresiv, cerându-vă să-i daţi bani, ca să vă lase să treceţi pe la un punct de control. Dumneavoastră îi daţi banii, pentru că vă este teamă. În acest caz, e puţin probabil să fiţi considerat vinovat de săvârşirea nici unei infracţiuni. În schimb, poliţistul va fi considerat vinovat de extorcare de bani şi, posibil, şi de alte infracţiuni.