Coluziunea

 

Coluziunea se produce atunci când două sau mai multe părţi colaborează ca să o înşele pe a treia. Aceste aranjamente sunt adesea descrise folosind termenii de infracţiune de tip „cartel”, „anti-trust” (împotriva monopolilor) sau „anti-concurenţială”. Coluziunea are loc de obicei în situaţii de licitare. Clientul care face cererea de ofertă nu va fi conştient de înţelegerea secretă dintre participanţi. Aceste aranjamente conduc în mod normal la costuri mai mari pentru client, decât cele suportate dacă ar fi avut loc o competiţie reală. Aceste aranjamente reprezintă un tip de fraudă dar multe ţări au clasificat aceste activităţi sub o categorie de infracţiuni separată.

 

Exemple:

 

• Licitaţiile manipulate (Bid-rigging): Mai mulţi antreprenori se înţeleg să pretindă fiecare că concurează în toate licitaţiile importante, dar convin dinainte care să câştige fiecare licitaţie în parte. Ofertantul ales de ceilalţi să câştige o licitaţie anume îi va anunţa apoi pe ceilalţi, anterior depunerii preţului său de licitare. Ceilalţi antreprenori vor licita la un preţ mai mare, astfel încât să-i asigure participantului preselectat câştigarea licitaţiei. Antreprenorul câştigător va putea, prin urmare, să obţină un preţ mai mare decât dacă ar fi avut loc o competiţie corectă pe acel proiect. Dacă sunt atribuite suficiente proiecte, fiecare antreprenor va avea oportunitatea de a câştiga un proiect la un preţ mai mare.

 

• Fixarea preţurilor: Furnizorii de materiale licitează unii împotriva altora pe proiecte, dar convin să nu coboare niciodată sub un preţ prestabilit.

 

• Taxa învinşilor: Este o condiţie (expresă sau implicită), într-o licitaţie, ca fiecare antreprenor care a pierdut în cadrul licitării să-şi suporte propriile costuri de licitare. Anterior depunerii ofertei, mai mulţi antreprenori concurenţi convin ca fiecare să includă în preţul ofertei sale o sumă prestabilită de bani, reprezentând costurile de licitare totale estimate ale tuturor participanţilor concurenţi. Oricare din ei va câştiga proiectul va împărţi apoi acea sumă participanţilor care au pierdut, şi care îşi vor recupera astfel costurile de participare. Beneficiarul proiectului crede că ofertanţii care au pierdut licitaţia şi-au suportat singuri costurile. Prin urmare, el,  fără să ştie,  plăteşte mai mult decât ar fi plătit în cazul în care fiecare din cei care au pierdut şi-ar fi suportat cu adevărat costurile de participare.

 

• Preţuri de a coperire: Ofertanţii care nu doresc să câştige proiectul (de exemplu, pentru că au deja prea mult de lucru) pot concura totuşi, fie ca să dea impresia de concurenţă, fie ca să rămână pe lista de antreprenori invitaţi la licitaţii a guvernului. Totuşi, ei vor fi informaţi în prealabil de participanţii care doresc să câştige contractul asupra preţului oferit de aceştia, şi vor licita la un preţ mai mare, ca să nu câştige contractul. Acest lucru îi poate permite participantului câştigător să obţină un preţ mai mare decât dacă ar fi existat o competiţie reală.